În cadrul Conferinței Regionale Europeană ISPCAN ce se desfășoară la București la Hotelul J.W. Marriott, organizatorii, ISPCAN și FONPC au susținut un forum pe o temă nu doar actuală, ci și dramatică: situația refugiaților din Europa, o criză în plină desfășurare la porțile statelor central și vest-europene.
Scopul forumului a fost conștientizarea nevoilor pe care le au copiii refugiați și susținătorii acestora, familii sau rudele apropiate alături de care aceștia își părăsesc țara natală. Din aprilie 2011 și până astăzi, aproape 2 milioane de sirieni și-au părăsit țara, măcinată de conflicte. 800.000 dintre aceștia trăiesc în tabere create de-a lungul propriei granițe. Turcia și Libanul au preluat cea mai mare parte a poverii refugiaților, în tabere în care aceștia au acces limitat sau inexistent la servicii medicale, sociale, educație, și în general la o viață normală. O mare parte dintre ei, dar și sirieni care își părăsesc abia acum țara, își îndreaptă acum pașii către statele central și vest-europene, generând un flux masiv de refugiați. Printre ei, copii. Copii care, uneori, nu supraviețuiesc drumului plin de primejdii și pot cădea oricând victime abuzurilor, violenței și traficului de persoane.
Este clar că aici nu mai este în discuție accesul la educație al unor copii, ci de acces la hrană, adăpost și protecție. În aceste condiții, spune Carolina Marin, reprezentantul Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), această instituție oferă informație și asistență tuturor statelor care se confruntă cu fluxul de refugiați. Autoritățile trebuie să se asigure că aceștia rămân alături de familiile și/sau însoțitorii lor, să fie înregistrați, transportați și găzduiți în condiții cât mai propice. „Fie că acest copil cere asta, fie că nu, trebuie să i se asigure ceea ce este în interesul oricărui copil”, a spus Carolina Marin.
Reprezentanta UNICEF, Sandie Blanchet, a completat: „Indiferent că are statut de refugiat sau nu, trebuie să îl privim ca pe un copil, cu toate drepturile ce decurg din asta.” Ea atrage atenția că, dincolo de ceea ce se întâmplă în Europa acestor zile, există țări care găzduiesc un număr mult mai mare de refugiați în prezent – Turcia și Libanul sunt primele exemple. „Acești copii și familiile lor se află acum pe stradă, fără condiții normale de viață. Dar primul lucru de care trebuie să ne asigurăm este ca ei să rămână alături de familie”, spune oficialul UNICEF, să li se garanteze accesul la procedurile legale pentru a ajunge în state în care să le fie protejate interesele și să primească ajutor specializat pentru nevoile lor. Iar dincolo de ceea ce se întâmplă în Europa, sunt necesare eforturi reale pentru reducerea și eliminarea conflictelor care au generat în primul rând criza actuală.
„Îmi amintesc mai degrabă de copiii pe care îi pierd decât de cei pe care îl salvez…”, a spus Bernard Gerbaka, oficial ISPCAN și medic pediatru în Liban, prezent la forumul dedicat refugiaților. „Ce aș fi putut face pentru a-i salva, ce pot face pentru alți copii care vor suferi în același mod? Sute de mii de copii pe care îi vedem de a lungul vieții pot ajunge în situația acelui copil al cărui trup zăcea în urmă cu câteva săptămâni, neînsuflețit, pe malul mării.” Această imagine a făcut înconjurul lumii, după o altă tragedie, în care câteva zeci de copii și adulți au fost găsiți morți într-un camion, în Austria. „Toți acești copii sunt luați din căminul lor și puși la drum lung; depinde de noi să readucem fericirea în viața lor. Produci adrenalină ca să-i salvezi, produci endorfine când îi salvezi”, a spus medicul, care recunoaște că, în momentul apariției primilor refugiați sirieni în Liban, nu exista o activitate organizată pentru protecția acestora.
Aici intervin organizațiile neguvernamentale, spune el, începând cu Organizația Mondială a Sănătății. „Mi s-a spus: OMS știe totul și nu face nimic. Eu spun: OMS nu știe nimic și face de toate! ONG-urile ajută refugiații. Ajutați și voi ONG-urile! Pe lângă asta, oferiți și adăpost și căldură, recunoaștere și dragoste față de copii”, a cerut medicul libanez.
Concluzia este că, mai mult decât a identifica trebuințele copiilor plecați fără voia lor din țara natală, este necesară identificarea nevoilor pe care le au organizațiile și instituțiile care lucrează cu refugiații, astfel încât profesioniștii și voluntarii să poată acționa eficient pentru ameliorarea situației acestora, dar în special pentru a fi capabili să garanteze respectarea drepturilor omului și implicit ale copiilor. În direct din Italia, via Skype, Laura Battaglia, de la Fondazione Francesca Rava – NPH Italia Onlus, și din Ungaria, Pierre Cazenave, de la Terre des Hommes, au explicat în fața participanților la forum aceste nevoi ale ONG-urilor direct implicate. Din sala de conferințe, Prerna Humpal, de la organizația neguvernamentală Eurochild, a subliniat importanța implicării autorităților europene, în contextul în care statele de pe continent promovează intens respectarea drepturilor și bunăstarea copiilor.
Planul de acțiune
Kornilia Hatzinikolaou, de la Agenția Ministerială pentru Sănătate Mintală și Servicii Sociale din Grecia, a prezentat un amplu plan de acțiune menit să sprijine copiii aflați în situații dificile, așa cum este cazul acum. Ea a precizat că, de la începutul acestui an, peste un sfert de milion de refugiați au tranzitat Grecia, în drumul lor către statele europene bine poziționate economic. Zeci de mii de copii, însoțiți sau nu, se află printre adulții plecați din Siria. Pentru ei, dar nu numai, migrația este riscantă și plină de pericole. Mulți dintre ei spun că au plecat pentru că „le era imposibil să mai rămână”. Departe de casă, școală, familie și prieteni, s-au confruntat cu războiul, ruina, violența și rasismul. Nu au noțiuni privind drepturile lor.
Minorii neînsoțiți, cel mai des, și-au pierdut rudele în conflictul din țară și au nevoie de asistență medicală, psihologică, hrană, găzduire pe termen lung. Ca și adolescenții, de altfel.
Sugestiile pentru instituțiile implicate în asistența refugiaților-copii sunt cinci la număr: asigurarea unui sistem de protecție pentru toți minorii neînsoțiți; prezența translatorilor care să îi informeze cu privire la drepturile pe care le au și la procedurile pe care trebuie să le urmeze în drumul lor; grupuri speciale de intervenție amplasate la granițe, formate din reprezentanți ai poliției sau instituții similare, psihologi / asistenți sociali și medici, pregătiți pentru intervenție rapidă; un sistem de identificare cât mai rapidă a copiilor care au nevoie de asistență medicală și/sau psihologică și asigurarea tratamentului necesar în instituții specializate; plasamentul temporar (sau permanent) al minorilor neînsoțiți în familii din țara pe care o tranzitează – cu obligația de a de a alege cu grijă și de a califica familia respectivă în îngrijirea copiilor refugiați.
Lista cu recomandări se adresează autorităților publice, societății civile, organizațiilor internaționale, profesioniștilor și voluntarilor, pentru a optimiza colaborarea dintre aceștia. Scopul final: siguranța refugiaților-copii și limitarea suferinței lor. Strict pentru profesioniști și ONG-uri, sugestiile ating alte cinci puncte: personal cât mai numeros (medici și asistente, specialiști în construcții – pentru asigurarea unor locuințe temporare, cel puțin); traducători; personal calificat care să se asigure că drepturile copiilor sunt respectate; provizii: hrană, medicamente, haine și obiecte de igienă personală; și nu în ultimul rând, sprijin acordat profesioniștilor din teren – voluntari sau nu – pentru prevenirea extenuării.
Conferința Regională Europeană ISPCAN, București, 2015
Conferința Regională Europeană ISPCAN este organizată în premieră la București, în colaborare cu FONPC – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii, și se desfășoară până miercuri, 30 septembrie 2015. Tema abordată anul acesta este „În primul rând copiii! Răspunsuri intersectoriale și de colaborare la abuzul, neglijarea și exploatarea copilului”.
ISPCAN, adică International Society for the Prevention of Child Abuse and Neglect, se concentrează pe protecția copilului la nivel internațional, căutând metode de prevenție și atenuare a efectelor violenței.
Conferința de la București aduce intervenții ale unor personalități internaționale, care prezintă instrumente de învățare multiple, susțin un master-class și patru prelegeri, cu experți de top la nivel mondial. Evenimentul include în premieră conferința dedicată tinerilor Youth Forum. Programul cuprinde de asemenea prezentări în plen, simpozioane și ateliere de lucru. Printre temele de interes se numără Planul de acțiune european privind prevenirea maltratării copiilor, Sisteme și servicii de protecție a copilului abuzat și neglijat în Europa și în România, Siguranța internetului, Migrația și minorii neînsoțiți, Violența în familie, Abuzul în școală, Prevenirea abuzului sexual, parenting, Activitatea Comisiei Europene privind drepturile copilului șamd.
Evenimentul se încheie miercuri, 30 septembrie 2015. Specialiștii vor pleca de aici cu informații și experiențe noi, inovatoare, pe care le pot ultiliza în intervenția lor cu copilul-victimă a abuzului și cu familia acestuia.
